Mulți oameni trec, uneori, prin perioade de tristețe, plictiseală sau îndepărtare față de ceea ce cândva le aducea plăcere și le producea interes, când retragerea într-un colț liniștit în care nimeni să nu îi deranjeze pare cea mai dorită opțiune. Toate aceste stări sunt o reacție firească la multe din evenimentele stresante din viața de zi cu zi. Tristețea este o emoție care apare atunci când oamenii suferă în urma unei pierderi sau dezamăgiri. Pierderea unui serviciu, destrămarea unei relații, pierderea unui prieten sau eșuarea la un examen sunt situații care pot provoca tristețe. De obicei, tristețea este un sentiment temporar care trece relativ repede, iar oamenii își pot desfăsura activitațile zilnice în cea mai mare parte a timpului și chiar se pot bucura de unele lucruri în ciuda tristeții.

Îndurerarea este o reacție mult mai intensă la o pierdere care apare, de obicei, ca reacție la moartea unei persoane dragi, diagnosticul de boală gravă a unui membru al familiei, la un accident grav sau la alte tragedii similare. Îndurerarea include tristețea, dar durează mai mult și este mult mai intensă. Este mai mare probabilitatea ca îndurerarea să perturbe relațiile și activitățile zilnice pentru o perioada de timp. Câteodată, îndurerarea poate fi însoțită și de apariția unor probleme fizice și medicale, chiar stări de epuizare emoțională și fizică. Din nefericire, persoana poate rămâne, uneori, blocată în această durere și, în timp, se poate transforma în depresie.

Depresia poate să arate similar cu tristețea și îndurerarea, dar e mult mai mult. Depresia este o boala care poate fi declanșată de factori de stres situațional sau de schimbări biologice în funcționarea creierului. Uneori depresia este declanșată de dezechilibre hormonale, tiroidiene, abuz de substanțe sau de alte afecțiuni medicale. Din acest motiv este indicată evaluarea unui medic pentru a exclude cauza medicală ca și declanșator al depresiei. Depresia are adesea o componenta genetică, dar nu este întotdeauna cazul.

Depresia este o tulburare a dispoziției care afectează întreaga persoană, funcțiile corpului, comportamentele, gândurile și emoțiile. Principalele simptome pot include sentimente de tristețe cronică, o scădere sau lipsă de interes și plăcere în activități care, de obicei, aduceau plăcere persoanei, izolare, pierderea motivației, probleme de concentrare, de memorie și tulburări de somn. Alte simptome includ mâncatul în exces sau pierderea apetitului, stări inexplicabile de oboseală și epuizare, și, uneori, stări de anxietate, palpitații cardiace sau disconfort general.

În unele cazuri de depresie, tristețea poate fi negată la început de suferind, dar conștientizată ulterior la un interviu cu un medic sau psihoterapeut. Unele persoane depresive se plâng că se simt ca și cum nu mai au emoții sau că sunt anxioase, iar alte persoane subliniază mai degrabă prezența durerilor somatice (dureri corporale fără cauză medicală) decât a sentimentelor de tristețe. Alte persoane acuză prezența iritabilității crescute (prezența furiei crescute, tendința de a răspunde cu accese de furie la evenimente aparent minore), apariția unui sentiment exagerat de frustrare pentru probleme neimportante sau tendința de a-i învinui pe ceilalți. Simptomele variază de la o persoana la alta și nu toate persoanele au toate simptomele descrise mai sus.

Simptomele ușoare de depresie sunt o reacție normală la multe evenimete de viață stresante, în special la cele legate de pierderile importante, iar persoanele în suferință depun, de cele mai multe ori, un efort crescut semnificativ pentru a funcționa relativ normal. Când simptomele devin intense și prezente pe perioade mari de timp, afectând funcționarea normală a persoanei în plan social, ocupațional sau în alte domenii importante ale vieții, atunci se investighează posibilitatea transformării în depresie gravă sau tulburare depresivă. Tulburarile depresive sunt des intalnite în rândul populației, iar femeile sunt de două ori mai predispuse decât barbații.

O persoană care suferă de depresie majoră trebuie să aibă o stare depresivă sau o pierdere a interesului sau plăcerii pentru activitățile zilnice în mod consistent pentru o perioada de cel putin două săptămâni. Aceasta stare depresivă reprezintă o schimbare față de starea obișnuită a persoanei și îi impiedică funcționarea în activitățile curente de zi cu zi.

Depresie clinică sau tristețe?

Deși depresia este deseori definită ca o stare extremă de tristete, există o diferență clinică între depresie și tristețe. Tristețea face parte din condiția umană, ca o reacție naturală la anumite circumstanțe dureroase, în schimb, depresia este o boala clinică care are mult mai multe simptome decăt o stare de nefericire sau tristețe.

Persoana care suferă de depresie clinică constată de cele mai multe ori că nu există întotdeauna o explicație logică pentru starea de nefericire pe care o traiește. Îndemnurile familiei sau prietenilor de a ieși singur din aceasta stare nu fac decât sa creeze și mai multă frustrare în persoana suferindă, e ca si cum i s-ar cere unui orb sa vadă.

Tristețea este o emoție tranzitorie care apare când o persoană se confruntă cu o pierdere, iar depresia poate persista săptămâni, luni și chiar ani. Persoana tristă se poate simți rău, dar continuă să facă față la problemele curente, însa o persoană depresivă se poate simți copleșită și fără speranță.

Ajutor psihoterapeutic sau psihiatric

Psihoterapia poate fi utilă în situațiile de tristețe și îndurerare, iar în cazul depresiei, în special în depresia majoră când riscul suicidar este crescut, este necesară o conlucrare între psihoterapeut și medicul psihiatru. În cazul depresiei majore, psihoterapia combinată cu un tratament antidepresiv recomandat de medicul psihiatru pot conduce la o ameliorare semnificativă a simptomelor, dar și la scurtarea episoadelor depresive.